Martin Culcea,

pseudonim literar al lui Gheorghe-Ioan Culcea-Bodea, n. 26 februarie 1955, Ploiești. Poet. Fiu al Frusinei și al lui Gheorghe Culcea.

Studii în Geologie-Geofizică de foraj.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Brașov din 1996. A debutat în 1967 într-o antologie de povești scrise de copii, apărută la Editura didactică și pedagogică. Din 1974 colaborează cu reviste literare din țară. Membru fondator al cenaclului Numele Poetului al revistei Luceafărul, condus de Cezar Ivănescu. Menționat în Dicţionarul scriitorilor români, Chişinău, 2010 și în Dicţionarul scriitorilor de azi, Editura Porțile Orientului, Iaşi, 2011.

I s-au decernat: premiul „Geo Bogza” – Paznic la far, Plopeni, 1998 și Premiul filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumul Rostirea în șoaptă, 1996 și pentru volumul Poet sub acoperire, 2016.

OPERA: Umor alb, 1994; Criza de Identitate, 1994; Rostirea în șoaptă, 1995; Box, 1996 ; O vânătoare, 1996; Amor pe tavan, 2008; Melancolie Diesel (antologie a cenaclului Atitudini), 2010; Penta-rombul (împreună cu Ion Stratan, Costin Lupu, Ioan Vintilă Fintiş, Filip Köllö), 2011; poem VERSUS poem (antologie de autor), 2012; Natură în mişcare cu infantă, flamingo şi fără măr (antologie a cenaclului Atitudini), 2012; Antologie de poezie română contemporană în traducere franceză, germană, engleză, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013; Antologie a cenaclului Atitudini, 2013;

Sub tipar: Poet sub acoperire, Editura Singur, Târgovişte; Poet sub acoperire, versuri, 2014.

REFERINȚE CRITICE: (selectiv): B. Crăciun, D. Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași: Porțile Orientului, 2011; Ana Blandiana, Constanța Buzea, Laurențiu Ulici, Cezar Ivănescu, Ion Stratan, Ieronim Tătaru ș.a.

_____________________________________________________________

aniversare în pripă sub a norului aripă aşa cum grâul îşi furişează bobul în spic/ viermele mătasea în cămaşa de mire/ tot aşa vinul dulceaţa în oţetul care scânceşte/ pesmetul din floarea tărâţei îşi întă-reşte taina pentru iremediabila vină unde toţi sunt de vină pentru subţierea din vână/ pentru slăbiciunea stăpână/ ştiu şi când/ ştiu şi cine/ ştiu şi cine dintre noi mă va vinde ridicând umerii şi privind împrejur nu înlăuntru/ nu în imediatul întru-/ Eu! am spus tot eu iute ca oţetul iute cu dragoste de parabolă/ la vedere ca sticla fină pe coala velină/ distilând seara în dimineaţă adăugând un nod la aţă devenind afazic pe stic/ afon îngheţat în timpanul cald/ scafar pe bolul alb/ oţet băut cu oţet şi prea încet de încet şi mărunt pe dintele cărunt încât va să înceapă poezia aşa cum bunioară e gata fandacsia //