Femeia la cincizeci de ani e un Atlas geografic. Ediție veche, îl găsești la Biblioteca Municipală, unde bibliotecara își adaugă ochelarii pe nas ca s-o citească mai bine. Femeia are hărți peste tot. Și pe sâni, între omoplați, alunițele sunt stele oarbe care s-au împlântat în pielea ca un palimpsest. E un manual de istorie, cu imperii de mult apuse, cu împărați dispăruți și mulți soldați de plumb. Hărțile celor mai vechi civilizații încrețesc pielea de pe mâini. Ea intră în cadă, în apa fierbinte, și-n fața ochilor încep războaie, viețile se duc la fund, printre alge, demoni și scoici – în care deslușește murmurul tuturor oceanelor din care ochii și-au decupat câțiva cm. Femeia e un atlas și multe istorii în care și-a lăsat ca ofrandă câte o șuviță din păr. Dar cel mai ușor îi citești trecutul pe mâini, în timp ce le unge cu o cremă hidratantă de noapte.

Livia DIMULESCU